Ocnele Mari, locul în care am prins rădăcini

de Mustaţă Lavinia

clasa a VII-a

Îmi iubesc oraşul, pentru că este locul unde am văzut lumina zilei şi am copilărit. Este locul în care mă simt în largul meu şi chiar dacă pare că nu se deosebeşte cu mult de altele din zonă, cu siguranţă că şi ceilalţi locuitori sunt mândri de ea, fiindcă este încărcată de un farmec aparte şi de o istorie ce ne duce până la originile noastre: dacii. Buridava, deşi e acum doar o ruină, stă mărturie pentru valoarea locurilor în care m-am născut.

Dacă străbaţi oraşul Ocnele Mari de la un capăt la altul, vei observa că oamenii au o amabilitate ieşită din comun, că stilul rustic al plaiurilor şi al vieţii cuprinde locul care-ţi creează impresia că tradiţiile ancestrale sunt păstrate cu sfinţenie de generaţii la rând.

Nimic din ceea ce se întâmplă în oraşul mea nu este întâmplător, cu toţii punând suflet în ce întreprindem şi acţionăm. Suntem o comunitate de oameni ambiţioşi şi mândri că-i aparţinem. Pe unde mergi, întâlneşti oameni foarte harnici, muncitori, simpli şi foarte plăcuţi la vorbă, de la care poţi afla multe poveşti despre cei care au fost şi despre faptele lor incredibile, despre începuturile vieţii pe aceste plaiuri.

„Festivalul Naţional de Poezie Vasile Militaru” este un eveniment cultural cheie al locului, la care am participat ca elevă de gimnaziu în fiecare an, cu mândrie şi am dovedit că poezia e în sângele nostru, în sufletul nostru de oameni mici ca vârstă, dar mari ca speranţe şi devenire.

Mulţumesc lui Dumnezeu pentru locurile şi oamenii care m-au făcut să devin ceea ce sunt.